Poezii

Rastignirea

Intr-un loc fara lumina
Unde-i totul parasit
Locul plin de ura patimi
Domnul Isus a murit
Omul plin de infierare
Sulita arunca spre El
Iar din El curegea sfant singe
Singele lui Dumnezeu
Elli Lama Sabachtani
Striga in dureri Isus
Pravalit si plin de jale
Sunt aicea pe pamant...
Sus in ceruri Tatal plange
Cu-n cutremur pe pamant
Iar in templu se despica
Perdeaua prin Duhul Sfant
Totul este o durere
Unii plang, altii jelesc
Iari in iad e sarbatoare
Doar cei rai sarbatoresc...
Un mormant, o vagauna
Pentru Cel ce m-a iubit
In vesmant de in subtire
Domnul nostr e-nvelit
Pravalita este piatra
Mormantul acoperit
Linistiti mai sunt preotii...
Isus Hristos e invins!
Dar in cer e pregatire
Si lumina se arata
Iar Isus e inviat!
Piatra-i data la o parte
Femeilor li s-aratat
O, ce mare-I-e puterea
Aceea ce L-a nviat!
Prin a Lui sfanta putere
Chiar si eu am inviat


Inviere

Sus pe cruce de durere
Dumnezeul a murit
Si-a luat cu el pacatul,
Pamantului nefericit

Plin de ura blestematul striga:
-Uite, uite-I lepadat!
Dar din ceruri se aude:
-Al meu Fiu a inviat!

Cerul se deschide-n doua
Si pamantu-I zguduit.
Ca un vuiet se aude:
-Tatal din cer l-a iubit!

Totu-ncremeneste –n jururi
Parca-I tot paralizat.
Magdalena in uimire
Pare un sfesnic curat.

O Rabuni, O Rabuni,
Striga ea neincetat.
-Magdalena nu m-atinge
La Tatal nu ma-am urcat!

Ca un val se duce vestea:
-Dumnezeu a inviat!
Oare vei avea tu parte
De singele Lui curat?

Astazi sa-ti deschizi urechea
Inima sa I-o predai
Vrei sa fii pe veci aicea
Sau sa fii cu El in rai?



Prin mila Ta Iubitul Domn

Prin mila Ta Iubitul Domn
Cunosc eu căile preasfinte,
Pe calea strîmtă spre Tine tot alerg
Fug de cel rău la Tine, doar la Tine drag Isuse.

Prin mila Ta Iubitul Domn
Mereu mi-e gîndul doar la Tine,
Suflarea mea şi viaţa mea
Nu are nici un rost de-i fără Tine.

Prin Harul Tău Iubitul Domn
Binevoit-am să nu-mi mai aparţin doar mie,
Ci să cîştig pe-acei din jur
Şi tot ce am să-Ţi dărui Ţie.

Prin mila Ta Iubitul Domn
Aud eu zilnic glasul Tău mîngîietor,
El zi de zi-mi descoperă şi î-mi vorbeşte taine
Ca un copac ,eu sînt sădită lîngă-al Tău izvor.

Prin mila Ta Iubitul Domn
Mi-ai scos din inimă trecutul,
Cătuşele satanei, grele poveri şi întuneric
Păcate negre, spurcate, urîte.

Prin mila Ta Iubitul Domn
De cele întîmplate în trecut î-mi pare rău
Ah! De-aş putea întoarce anii înapoi
Te-aş căuta oricît mi-ar fi de greu.

Dar nu-I tîrziu, eu azi cu Tine doar trăiesc
Tu eşti în mine, Ţie-ţi aparţin,
Nimic n-am eu, pe Tine doar te am
Şi tot ce-Mi dai ,în suflet tot adun.

Prin mila Ta Iubitul Domn
S-a şters, a dispărut negreaţa,
Ce domina în mine tot mereu
Însă lumina totul birui şi a distrus al diavolului mreajă.

Prin mila Ta Iubitul Domn
Mi-ai dat să gust şi mie din al Tău izvor,
Măreţul, Blîndul meu Păstor
Din toată inima te laud, te iubesc şi te ador.

Iubitul Domn te rog ai milă
Strigă la cei ce au urechi dar nu aud,
Pătrunde Doamne minţile şi inimi împietrite,
Ca să ajungă cît mai mulţi în raiul Tău de sus.


Iubitul Domn, prin Duhul Tău cel Sfînt
În dar ce mie mi l-ai dat,
Î-Ţi mulţumesc în fiecare zi, neîncetat
Pentru iertarea Ta şi Harul minunat.


Biruinta

Aş vrea să poti purta în piept
Cu frică şi cu mult respect
Această jertfă ce s-a dat,
Pentru al meu şi al tău păcat.

Caci jertfa Lui a fost trimisă anume
Din vechile şi ancestrale sfere,
Din nebuloase şi din tainice unghere,
Prin raza de iubire înflăcărată
Spre al nost- pămant făcut de El o dată.

De-atunci, pămantul a avut
O cale înspre stelele-n sclipire,
Pe culmea ce era acolo sus
Am fost lucrarea jertfei de mărire.

Şi flacăra care era în torţe
Cuprinsă -n adevăr şi în mister,
Prin viaţă şi prin tainicile forţe
Ne lumina cărarea înspre cer.

Era o noapte cand Tatal Creatorul
Nu mai privea spre omul pamantesc.
Şi întristat statea langa izvorul
Şi tronul harului Dumnezeiesc.

Nu astepta nici clipele de farmec
Cand imn de slavă i se aducea,
Din toate creaturile în cantec,
Şi din mărire pentru ce făcea.

Era o clipă mai de jale,
Şi jos văzu un trist tablou:
O vai, parcă-şi întoarce faţa
Să nu privească în jurul Său.

In iureşul mulţimii, în clipa de-nserare
Pe coastele ieşite din Golgota în cale,
Şi prin aglomerarea de aripi în văzduh
Se oglindea tăcerea acelui plin de duh.

Spre soare El privirea nu şi-a mai aţiintit
Că soarele pălise cand Domnul a murit.
Şi numai adierea petalelor de vant
Îl măngăiau în treacăt pe rane cu-a lor cant.

Ce searbădă e clipa, ce pierdere divină,
UN OM MURI PE CRUCE făr nici un pic de vină.
Un om care prin fapte se dovedea un sfant,
Si care prin putere nu era de pe pămant.

In eterna zi din ceruri, voi finte din Cetate,
N-aţi putut opri jertfirea n-aţi văzut acestea toate?

Nu s-a găsit altă plată pentru un pămant stricat
Care era plin de rele şi atat de vinovat.
Nimenea nu lua povara să o poarte suspinand,
Pentru cine? Pentru-un om ce-n pacate sta infrant.

Vai ce taine au fos atuncia şi ce clar le prevăzuse
Dumnezeu din vesnicie, sus în Cartea ce-o scrisese.
Şi acol în sulul Cărţii, a pecetluit o frază,
O-ntrebare pusă-n ceruri, si-un răspuns fără emfază.

Căci cu El în umbra slavei prin nenumărate stele,
Se juca un Fiu ceresc şi-asista la toate cele.
Isus ce mai poţi tu spune cand rosteşti acest cuvant,
Numele care aicia n-are seamăn pe pămant.

Isus spune cu tărie dacă-ţi arde în piept iubirea,
Dacă ai primit Cuvantul şi vrei să vină Mesia.
Ca şi cetele din cer cand Isus spre tron porneşte,
Să deschidă Cartea Vieţii şi pecetea o găseşte.

Spune ca şi El cu drag,s-a gandit într-un moment,
Să-şi dea viaţa pentru noi, pentru cei de pe pămant.
Prin jertfirea minunată să poţi tu înainta
Înspre Tatăl ce te-aşteaptă sa-ti dea mantuirea Sa.

Amin